De la un om sanatos

Sănătatea mintală nu înseamnă nimic. Este acea stare de manifestare a materiei care nu face nimic, nu deranjează pe nimeni şi nu atrage atenţia nimănui asupra ei. Cei sănătoşi mintal nu se disting cu nimic între ei. Ei sunt puşi în lumea asta pentru ca cei care au cu adevărat activitate să iasă în evidenţă.
Nu ştiu ce să scriu şi cum să scriu, pentru că mă consider ca făcând parte din prima categorie de indivizi. Sunt un om care nu face nimic, care nu se deosebeşte cu nimic de masa de oameni întregi la cap din faţa lui, din spatele lui, din stânga şi din dreapta lui. Sunt un om pus în lume pentru a-l arăta cu degetul pe cel ce distinge din mulţimea în care mă aflu, care se individualizează şi mărunţeşte imensa adunare de creiere amorfe.
El, cel care a gândit cum să iasă din turmă, e considerat nebun pentru imensa neruşinare pe care şi-a permis-o. El este nebunul, cel care a părăsit confortabilul culcuş făcut din carne şi creier de om din faţa, din spatele, din stânga şi din dreapta lui. El e cel care a zis nu, când în tot corul răsună da.
Pentru că atunci când zece oameni spun da, iar unul spune nu, gestul celui din urmă este considerat anormal, toată atenţia se îndreaptă asupra negatorului acelei afirmaţii generale. De ce a zis el nu, când a văzut că toţi au considerat altfel? Ce pornire misterioasă l-a împins pe el s-o ia la stânga, când toată lumea o ia la dreapta. De ce să plece oaia din turmă, când şi-aşa turmei îi e greu să păstreze drumul? Ce face oaia singură în pustie, fără căldura blănii altor patru oi ce ar fi trebuit s-o înconjoare? Şi în plus pe noi nu ne doare atât de mult de oaie, cât de binele turmei, o blană fiind plecată, alte patru blăni vor suferi de frig, pentru că cele patru oi se vor zgândări, iar turma se va deruta. Astfel, de ce să pătimească o întreagă adunare de capete luminate, dar zgribulite, din cauza uneia cu blană neagră, sufocată de căldura celor patru oi înconjurătoare? Nu e corect!
Ajungând la această concluzie, turma, revoltată, dă o pedeapsă aspră iniţiatorului revoltei. Trebuie precizat că, în confuzia generală şi panica creată de acest major dezechilibru al stării de normalitate, alte oiţe naive şi neascultătoare, cu firi cam rebele şi fire creţe crescute pe cap, au plecat în pribegie alături de oaia cea mai creaţă şi cea mai neagră din turmă. În tot acest timp se instaurează o stare de frig între oile cele cuminţi, rămase pe poziţii, care acum pătimesc fără vină. Pentru ca pedepsa să fie dusă la bun sfârşit, o celulă de criză se întocmeşte ad-hoc şi se decide ca o comisie să se plece imediat în căutarea fugarilor. Urmele acestora sunt reperate cu uimitoare rapiditate şi perseverenţă, fiind dat că timpul presează constant umerii oilor albe, care intră într-o stare de treptat îngheţ, din cauza curentului provocat de lipsa acelor patrupede "năstruşnice". Urmărirea continuă, devenind din ce în ce mai palpitantă, pe măsură ce comisia se apropie de fugari.
Până la urmă, fugarii sunt prinşi (se constată ulterior că oile prinse aveau de fapt blana albă, doar mintea li se înnegrise) şi cu chiu cu vai, imobilizaţi. O oaie mai creaţă încă dă din picioare, alta se zvârcoleşte, iar alta se învârte spasmatic prin iarbă. Important este că în lipsa lor, turma s-a reorganizat, ocupându-se spaţiile goale cu alte oi, iar rebelele nu mai au locul asigurat în comunitate. Totuşi, pentru ca efortul făcut pentru prinderea lor să nu fi fost în zadar, se hotărăşte ca acestea din urmă să fie reprimite la porţile turmei, cu toate că vor fi izolate, nemaifiind locuri disponibile în alte părţi.
Cam aşa văd eu deosebirea între un sănătos mintal şi un nesănătos mintal. După ce aceia care au reprezentat un potenţial pericol pentru societate, (pentru simplul fapt că e prea solicitant să încercăm să-i înţelegem, să acceptăm că cineva gândeşte altfel decât majoritatea) au fost reduşi la tăcere, internaţi într-un ospiciu, unde îşi au nebunii locul şi unde chiar devin nebuni prin voinţa noastră tacită, viaţa noastră reintră în normal.
Toţi ştim, dar nu vrem să acceptăm. Ne uităm unii la alţii şi suntem de acord în sinea noastră, că oile negre sunt cele care au pus în mişcare toată turma, că datorită lor ne-am oprit din periodicitatea gravităţii noastre, am accelerat, ca să le prindem din urmă. Ştim că ne oprisem, iar motivul pentru care am mers mai departe, am evoluat, este acela că ne-am luat după ele.