D'ale lui Caragiale

Dl. B. - Tu ştii ce se zice despre…
Dl. S. - Despre… cine?
Dl. B. - E… cum despre cine? Ştii tu!
Dl. S. - Da? Ştiu?
Dl. B. - Păi, ştii! Cum, nu ştii?
Dl. S. - A, ba da… ştiu… cum să nu… toată lumea ştie. Să fii prost să nu ştii!
Dl. B. - Adevărat. Şi, ce părere ai?
Dl. S. - Eu?
Dl. B. - Da, tu. Păi, cine altcineva?
Dl. S. - Opinia mea este una care cred că face notă discordantă cu alte păreri asupra lucrului despre care discutăm… ştii dumneata, eu am o viziune de ansamblu diferită… am un spectru mai larg… privesc şi prin alţi ochi toată această poveste controversată şi bulversantă în acelaşi timp..
Dl. B. - Da, da… cu siguranţă. Susţin afirmaţiile tale cu toată convingerea… ba chiar am certitudinea că opiniile pe care le împărtaşim sunt cele mai apropiate de miezul problemei, de însuşi adevărul…
Dl. S. - Cum să nu, prietene, acest lucru îl ziceam şi eu. Lucrurile trebuie întotdeauna judecate prin prisma adevărului… nu trebuie să ne lansăm în declaraţii pe teme pe care nu le cunoaştem, altminteri judecata noastră nu va fi una justă, elocventă.
Dl. B. - Cu siguranţă, trebuie să-ţi susţii afirmaţiile cu argumente solide, de nezdruncinat.
Dl. S. - Astfel, şi numai astfel, vom putea fi un adevărat model celor care doresc să înveţe, “pionierilor” din ziua de azi.
Dl. B. - Ai rostit un mare adevăr, prietene! Ca întotdeauna…
Dl. S. - Am încrederea că amiciţia noastră se va putea dezvolta într-o frumoasă şi adevărată prietenie, camaraderie…
Dl. B. - Bineînţeles, prietene, susţin vorbele tale… Ei, atunci, ce părere ai?
Dl. S. - Despre…?
Dl. B. - Păi, cum? Despre… despre…
Dl. S. - A, da! Cum să nu, prietene! După cum spuneam, opinia mea este următoarea, adică… nu am o părere foarte bună… cum să zic… înţelegi dumneata… nu aş vrea să mă pronunţ…
Dl. B. - Cum? Dar de ce nu ai o părere bună?
Dl. S. - Hm… ştii… nu aş putea să mă pronunţ cu siguranţă…
Dl. B. - A, păi aşa nu mai merge, domnule! Se strică treaba! Dacă nu ai o părere bună, atunci de ce ai mai venit până aici domnule?
Dl. S. - Cum?
Dl. B. - Nu, aşa nu mai merge, domnule! De ce ai mai venit domnule? De ce spui că îmi împărtăşeşti ideile?
Dl. S. - Să vedeţi, prietene…
Dl. B. - Nu, aşa nu mai merge! Nu merge! Şi v-am întrebat dacă ştiţi ce se zice despre…, dacă aveţi aceleaşi concepţii… convingeri… nu vă jucaţi, domnule!
Dl. S. - Nu, îmi pare rău… ce pot spune!
Dl. B. - Nu vă jucaţi!
Dl. S. - Staţi, prietene… m-aţi înţeles greşit!
Dl. B. - Da?
Dl. S. - Păi, da! De ce vă înfierbântaţi atât?
Dl. B. - A, da… scuzaţi-mă, prietene, m-am lăsat purtat de val…
Dl. S. - Avem aceleaşi idei… cum să nu… puţin diferite… dar aceleaşi idei!
Dl. B. - Da, da… aşa e… asta contează, până la urmă!
Dl. S. - Bine, prietene. Deci ne despărţim amici…
Dl. B. - Cum să nu…, şi să ni se îndeplinească idealul…
Dl. S. - Aşa să fie!